După o zi plină de activităţi, în care voluntarii au trudit în diverse proiecte, au dus greul zilei şi de altfel au şi rezolvat o mulţime de probleme, Cristina le urează, plină de bunăvoinţă: „And now, after such a hard day, have a nice rest in peace!” („Şi acum, după o zi atât de grea, vă doresc să vă odihniţi în pace!”)
––
Cu ocazia Sărbătorilor de Înviere, Maria a dorit să le transmită salutări şi urări de bine donatorilor şi sponsorilor Smiles. A scris o scrisoare plină de mulţumiri şi a transmis foarte emoţionant recunoştinţa noastră a tuturor pentru sprijinul primit. La sfârşitul scrisorii, a scris cu entuziasm şi urarea tradiţională de Paşte: „Rejoice! Jesus has resigned!” („Bucuraţi-vă, Isus a demisionat!”) cu intenţia desigur de a scrie „Rejoice, Jesus has risen!” („Bucuraţi-vă, Isus a înviat!”)
––
Într-unul dintre emailurile trimise unuia dintre sponsori, Cristina a dorit să scrie, încă în primul paragraf: „David, I thought you left us! I hope you are ok!” („David, am crezut că ne-ai părăsit! Sper că totul e ok!”), ca urmare a faptului că respectivul domn nu mai trimisese nici un email de o perioadă, iar participarea lui la proiecte era esenţială. Problema a fost că dintr-o regretabilă eroare, Cristina a scris: „David, I hope you left us! Everything is ok!” („David, sper că ne-ai părăsit! Totul e ok!”).
––
Unul dintre copiii unei familii asistate de noi a împlinit de curând şase ani. A ajuns la vârsta la care… cad dinţii. După ce i-a căzut primul dinte, Kevin, ajungând în vizită pe la ei chiar în acea zi, l-a întrebat: „Ai pus dintele sub pernă? Zâna Măseluţă o să îţi dea un cadou!…” Neîncrezător, copilul şi-a spus că nu are nimic de pierdut. Aşa că, deşi ratase prima ocazie, peste câteva zile, când a căzut şi al doilea dinte, l-a pus sub pernă. Dimineaţa, ce crezi? A găsit sub pernă cinci lire! Extrem de încântat, a alergat la mama lui şi i-a povestit totul. Mama l-a ascultat, foarte uimită de ce se întâmplase!… Apoi, cuprins de o inspiraţie subită, copilul întrebă: „Mami, ce crezi, dacă îmi scot toţi dinţii, ajunge să cumpărăm un laptop?!”
––
Adi se alăturase echipei Smiles de vreo trei săptămâni. S-a întâmplat să se introducă conducte de canalizare pe strada noastră, aşa încât, într-o bună dimineaţă, muncitorii companiei de apă au ajuns la poarta noastră, au început săpăturile şi ne-au cam blocat ieşirea maşinilor. Adi s-a hotărât să afle când va fi posibil să ieşim pe poartă, aşa că s-a îndreptat, iritat, spre primul om în salopetă pe care l-a văzut în zonă şi a întrebat cu indignare: Când aveţi de gând să ne lăsaţi să ieşim?! Nu putem aştepta toată ziua după voi!!! Omul, surprins şi nedumerit, răspunde: Nu ştiu… Eu sunt portarul de la fundaţie!…
––
Unul din copiii de la Centrul Comunitar Gepiu, din cadrul programului After-School, după ce fusese pedepsit pentru că l-a poreclit pe Lică (unul dintre supraveghetori) s-a rugat cam aşa: „Doamne Isuse, te rog să mă ierţi că am fost pedepsit şi că nu mai am desert de acum încolo o săptămână… şi îţi mulţumesc că mă mai treci şi prin încercări!”
––
În turneul din UK, am ajuns şi într-o biserică mai mică, de ţară, unde marea majoritate a enoriaşilor sunt la vârsta senioratului. Totuşi, mai sunt şi doi-trei tineri. După prezentarea noastră, colega Riţa stă de vorbă cu unul dintre ei, un tânăr de vreo 17 ani, iar discuţia se poartă către nevoia de întinerire a bisericii. Riţa, bine intenţionată şi foarte convinsă, îi spune: „Now it’s up to you to repopulate the church!” („Acum depinde de tine pentru a repopula biserica!”) Abia după ce a observat că interlocutorul se colorează brusc în roşu, a înţeles şi Riţa că îndemnul ei la mobilizare evanghelistică poate fi interpretat şi altfel…
––
Asociaţia Smiles 